Este întrebarea pe care o pune David Jackson, în
articolul cu același titlu, publicat pe site-ul independent All About Dog Food
(abreviat AADF – tradus „Totul despre hrana pentru câini”).
Traducerea lui urmează mai jos. După ea, se găsesc câteva informații despre autor și despre alte două articole legate de cel prezent.
Pentru cei ce nu au răbdare să citească, iată una dintre concluziile articolului, sub forma unui citat:
Veterinarului dumneavoastră i-a fost spălat
creierul?
08 septembrie 2020 | De David Jackson, AllAboutDogFood.co.uk
În cazul în
care medicul veterinar v-a recomandat o dietă specializată veterinară sau cu
prescripție medicală pentru animalul dvs. de companie, să știți că nu sunteți
singurul. De-a lungul anilor, alimentele
pentru animale de companie au devenit o sursă importantă de venituri pentru
aproape toate cabinetele veterinare, iar alimentele veterinare – adică
alimentele care sunt disponibile numai prin cabinetele veterinare, sunt alese
pentru comercializare de nenumărați veterinari din toată țara (Marea Britanie,
n.t.) și din lume.
Dar, cu atâtea opțiuni alimentare și
filozofii de hrănire, de ce sunt aceste game înguste, de la doar o mână de
companii, atât de populare printre veterinari? În acest articol vom
analiza ce sunt alimentele veterinare, cine le fabrică și căile extraordinare
pe care aceste companii le-au parcurs pentru a se asigura că alimentele lor
sunt singurele pe care le are în minte medicul veterinar.
Cei Trei Mari
După cum am
examinat în articolul nostru anterior (traducerea se află aici), trei companii multinaționale
gigantice, Mars, Nestlé și Colgate Palmolive, domină absolut industria
alimentelor pentru animale de companie, reprezentând împreună aproape 90% din
vânzările globale. Aceste companii
produc, de asemenea, cele mai vândute trei game de alimente veterinare din lume
- Dietele veterinare Royal Canin, Dietele veterinare Purina și Dietele cu
prescripție Hill’s, fiecare dintre acestea fiind susținută de o armată de
veterinari din întreaga lume.
Dietele veterinare
Cu
ambalajele lor clinice, asemănătoare medicamentelor, dietele veterinare sunt,
în general, destul de ușor de observat. Asemănarea
lor cu medicamentele nu este o întâmplare. Producătorii sunt foarte dornici ca dvs. și
veterinarul dvs. să considerați aceste alimente ca fiind specializate și
medicinale - că aceste alimente remarcabile vă vor vindeca animalul de companie
de orice boală cu care s-ar confrunta. Totuși,
multe probleme de sănătate pentru care dietele veterinare ajung să fie recomandate,
incluzând majoritatea afecțiunilor dinților, articulațiilor, pielii, probleme
cu greutatea, tulburări digestive, precum și o serie de afecțiuni mai grave,
pot fi adesea gestionate la fel de eficient sau chiar mai bine prin intermediul
alimentelor „obișnuite” de calitate înaltă, pentru câini. Am tratat subiectul destul de pe larg în
articolul nostru Alimentele
cu prescripție pentru animale de companie (traducerea se află aici), astfel
că nu este nevoie să ne repetăm prea mult aici.
Așadar, dacă dietele veterinare sunt
doar una dintre numeroasele modalități de a hrăni în mod eficient animalele de
companie bolnave (și, fără îndoială, pentru cele mai multe, nu este cea mai
bună), de ce oare, atât de mulți veterinari le recomandă atât de pasional?
Școli de
veterinari sponsorizate
În Marea
Britanie există șapte universități care oferă diplome în științe veterinare. Mulți, inclusiv eu, ar susține că nutriției nu
i se acordă o atenție suficientă în programa de învățământ a acestora, de multe
ori apărând doar ca subiect secundar, de două sau trei ori pe parcursul celor
cinci ani de studiu. Totuși, acest studiu
nutrițional sărac va sta la baza viitoarelor recomandări alimentare ale unui
veterinar, iar Cei Trei Mari nu au întârziat să-și dea seama de importanța sa.
Din cauza subfinanțării cronice
(sau, în unele cazuri, doar a lăcomiei), multe universități sunt foarte
deschise către surse externe de venituri și sunt fericite să accepte
„sponsorizarea” de la companii, în ciuda conflictelor de interese flagrante. De-a lungul deceniilor, Cei Trei Mari au
exploatat această situație pentru a stabili legături din ce în ce mai strânse
cu școlile de veterinari din întreaga lume, oferind finanțare și sprijin în
schimbul câtorva concesii.
Dovada de netăgăduit
Mulțumită unei serii de cereri în spiritul liberului acces la informații făcute de UKRMB
(UK Raw Meaty Bones), au fost dezvăluite o serie de documente care demonstrează
adevărata natură a cooperării dintre școlile de veterinari și Cei Trei Mari
producători de alimente pentru animale de companie, precum și efectele de anvergură
pe care această cooperare este probabil să o fi avut asupra înțelegerii nutriționale
a veterinarilor noștri.
Puteți arunca dvs. înșivă o privire asupra documentelor și vă îndemn să faceți asta dacă
aveți timp, deoarece acestea sunt extrem de edificatoare. Cele mai revelatoare sunt un șir de scrisori
între Universitatea din Edinburgh și Pedigree (alias Mars Corp / Royal Canin)
în anii '90. Am rezumat acordul mai jos:
Universitatea Edinburgh și Pedigree [1]
Din 1992
până cel puțin în 2003, Pedigree a plătit Universității din Edinburgh peste 20.000
de lire sterline anual și în schimb ...
- Universitatea
a creat funcția cu normă întreagă de „Rezident în nutriție clinică” pentru a fi
ocupată de personal desemnat de Pedigree, fiind și plătită de companie.
-
Rezidentul a
fost responsabil pentru:
o
Predarea nutriției
animale către studenții veterinari, studenții asistenți medicali veterinari și medicii
veterinari deja licențiați.
o
Oferirea de
sfaturi nutriționale publicului prin intermediul Clinicii pentru animale mici a
Universității.
o
Implementarea
proiectelor comune de cercetare între universitate și Waltham (ramura de
cercetare a Pedigree). Acordul prevedea că această cercetare va fi publicată
numai după „revizuirea de către Waltham”.
-
Universitatea
a fost de acord ca în Facultatea de Medicină Veterinară, inclusiv în Policlinici
și în clinicile de „Primă opinie”, să fie utilizate exclusiv produse „Pedigree
Petfoods”.
-
Pedigree a
oferit personalului universitar o pregătire „cuprinzătoare” în „scheme de
generare de bani”, incluzând comercializare, abilități de vânzare cu amănuntul
și consiliere pentru sănătatea animalelor de companie.
-
Edinburgh a
fost de acord să „determine personalul să respecte principiile comerțului cu
amănuntul”.
-
„Conținutul Programei
de predare în domeniul animalelor mici va fi evaluat, împreună cu Pedigree
Petfoods și Waltham, în vederea includerii celor mai recente informații
nutriționale disponibile ... în curs”.
-
Vorbitorii,
materialele scrise și vizitele promoționale ale altor producători de alimente
pentru animale de companie au fost interzise.
-
Într-un alt
acord cu Royal Canin (alias Pedigree) [2], Universitatea din Edinburgh este de
acord să țină în deplin secret înțelegerile sale cu compania, inclusiv față de
propriul personal al Universității.
Chiar și după ce am citit acordul pentru a
douăsprezecea oară, încă nu-mi vine să cred îndrăzneala lui. Esența este că o universitate foarte respectată
acceptă bani în schimbul faptului că permite unui angajat al Pedigree să se
prezinte ca membru al facultății pentru a „educa” veterinarii actuali și
viitori în domeniul nutriției și pentru a efectua cercetări nutriționale în
numele universității. Faceți o pauză și gândiți-vă
la asta.
Și de parcă acest lucru nu ar fi
fost suficient, Universitatea a acceptat apoi ca personalul să-i fie instruit
ca vânzători de Pedigree.
Și apoi își ia angajamentul că-i permite
lui Pedigree să-i modifice programa de învățământ?!
Oricât de incredibil pare acest
acord, el s-a derulat cu adevărat timp de cel puțin 11 ani (și ar putea fi
foarte bine în derulare și astăzi) și și-a lăsat, fără îndoială, amprenta
asupra miilor de studenți veterinari care au trecut prin Universitatea
Edinburgh în acei ani.
Din păcate, Edinburgh este departe
de a fi singura. După o altă cerere de
liber acces la informații a UKRMB, Universitatea din Liverpool a recunoscut că
are un lector cu normă întreagă și o asistentă medicală veterinară pe statul de
plată Royal Canin, precum și că numeroase prelegeri sunt „sponsorizate” de
companiile de hrană pentru animale de companie [3]. Și, judecând după numeroasele dezvăluiri
similare care au ieșit la iveală cu privire la alte școli de veterinari, atât de
aici, cât și din străinătate, se pare că puține, dacă nu cumva niciuna, vor fi scăpat
de influența Celor Trei Mari [4] [5] [6] [7] [8].
În mod uimitor, însă, nimic din
toate acestea nu pare să încalce nicio lege. Potrivit RCVS (Colegiul Regal al Medicilor
Veterinari), „în timp ce un curs de medicină veterinară trebuie să conducă la obținerea competențelor de bază, modul în care aceste cunoștințe sunt obținute
rămâne în responsabilitatea universității”.
Manuale de
nutriție
Dar lucrurile
nu se opresc aici. Toți studenții au nevoie de manuale, dar referitor la hrana
animalelor mici, există doar câteva dintre care pot alege. Dar ghici ce, și acestea sunt făcute tot de Cei
Trei Mari!
Cel mai popular manual pe această
temă, intitulat „Nutriție clinică pentru animale mici” este realizat de Hill's.
Tot ei fac, de asemenea, ghidul
însoțitor „Consultare rapidă” și „Cheia nutriției clinice”. Cele mai cunoscute texte ale Royal Canin sunt
Enciclopedia Nutriției Clinice Canine și Enciclopedia Nutriției Clinice Feline.
Probabil că nu vă va surprinde să
auziți că aceste texte nu sunt ceea ce majoritatea oamenilor ar numi „imparțiale”
cu privire la hrana pentru animale de companie. Cele două Enciclopedii Royal Canin de Nutriție
Clinică (puteți vedea o versiune online a ediției canine aici ) sunt deosebit de lipsite de bun simț. De exemplu, Enciclopedia Canină
dedică mai mult spațiu promovării hidrolizatului de izolat de proteine din soia
(un ingredient obișnuit Royal Canin) decât explorării întregului subiect al preparării
acasă a hranei pentru animalele de companie.
Dar ceea ce este și mai îngrijorător este modul desăvârșit în care aceste
cărți îmbină știința nutrițională cu știința de a face bani. Întregul ultim capitol, intitulat „Integrarea
nutriției în practica clinică” este în esență un set lung de instrucțiuni
despre cum să vindeți cât mai mult Royal Canin posibil. Include informații despre cum să poziționați
cel mai bine alimentele pentru a crește vânzările și include chiar și schema de
mai jos care ilustrează aranjamentul optim al rafturilor.
Ultima frază din întregul
manual rezumă perfect modul în care Royal Canin privește animalele dvs. de
companie bolnave: „În mod ideal, spațiul ar trebui să fie organizat în așa
fel încât proprietarii să fie conduși să cumpere o nouă provizie de alimente
pentru câinele lor și chiar să cumpere noi produse pentru câine pe care nu
le-au mai văzut până acum (de exemplu, batoane de mestecat pentru igiena
dentară)".
Nu uitați că această carte este una
dintre sursele principale de informații cu privire la nutriția animalelor de
companie pentru veterinarii în devenire.
„Educație”
continuă
De-a lungul
carierei, majoritatea medicilor veterinari vor continua să-și extindă
cunoștințele prin participarea la prelegeri, seminarii și conferințe și prin
urmărirea articolelor de specialitate și revistelor veterinare. Necazul este că Cei Trei Mari le au și pe
acestea la mâna lor.
Aceleași universități și membrii personalului lor provenit de la Cei Trei Mari, sunt cei care țin prelegeri și acționează ca vorbitori la seminarii și conferințe. Aceștia redactează, de asemenea, majoritatea articolelor științifice despre nutriția animalelor de companie și tot ei sunt cei care efectuează revizuirea științifică a materialelor scrise de alții. Și dacă aruncați o privire la lista sponsorilor pentru oricare dintre marile asociații și evenimente veterinare din întreaga lume, veți observa în curând că aceleași trei nume de companii apar din nou și din nou.
Lista sponsorilor dintr-un pliant AVA (Australian
Veterinary Association)
Congresul BSAVA (British Small Animal Veterinary Association –
Asociaţia Veterinară Britanică pentru Animale Mici), de exemplu, una
dintre cele mai mari adunări veterinare anuale din țară, este sponsorizat de
toți Cei Trei Mari (Hill's, Royal Canin și Nestlé Purina).
WSAVA (Asociația Veterinară
Mondială pentru Animale Mici) și toate evenimentele asociate acestora sunt
sponsorizate de aceleași trei companii.
Colegiul European de Medicină
Internă Veterinară și
evenimentele lor sunt sponsorizate de, ați ghicit, Cei Trei Mari.
Asociația medicală veterinară
americană, Asociația
veterinară
australiană, Asociația
dentară
veterinară britanică, Consiliul
pentru sănătatea animalelor de companie, chiar și iubita
noastră BVA (Asociaţia Veterinară
Britanică), sunt cel
puțin parțial finanțate, direct sau indirect, de unul sau mai mulți dintre Cei
Trei Mari producători de alimente pentru animalele de companie.
Și dacă ați avut îndoieli precum că sponsorizarea corporatistă ar putea
influența perspectiva unei organizații, aruncați o privire asupra acestei liste
de acțiuni pe care WSAVA (World Small Animal Veterinary Association – Asociația
Veterinară Mondială pentru Animale Mici) a trimis-o recent către cei 200.000 de
membri veterinari ai săi:
De aici
reiese că o asociație veterinară uriașă, presupusă a fi imparțială, își
instruiește membrii să-i împingă permanent, pe fiecare client, către schimbarea
hranei animalului de companie, indiferent de starea acestui animal, chiar dacă
este perfect sănătos. Nu este nevoie să
fii Detectivul Columbo pentru a simți că ceva nu miroase a bine aici.
Spălat pe creier?
Deși „spălarea
creierului” este sintagmă dură, este greu să găsești un termen care să se
potrivească mai bine. Începând cu școala
veterinară și continuând de-a lungul carierei, medicii veterinari sunt
bombardați continuu și intens cu un singur mesaj: că dietele veterinare ale
Celor Trei Mari sunt cele mai bune și mai sigure opțiuni pentru toate animalele
de companie. Prin urmare, nu este deloc
surprinzător faptul că atât de mulți cred acest lucru, atât de vehement.
Așadar, data viitoare când veterinarul
vă recomandă vreo pungă scumpă, albă și strălucitoare, plină cu cereale și
aditivi, nu vă supărați pe el, pentru că nu știe ce face.
Nici nu poți să te enervezi prea
tare pe Cei Trei Mari. Nu mă înțelegeți
greșit, ei sunt responsabili de mari nelegiuiri și lumea ar fi cu siguranță mai
bună fără ei, dar învinuirea corporațiilor multinaționale gigantice pentru că
exploatează o situație pentru a câștiga mai mulți bani, este ca și cum ai da
vina pe urși pentru că fac caca prin pădure. Este modul lor de a fi.
Nu, adevărații ticăloși de aici sunt asociațiile veterinare și, în special, universitățile care își vând atât de
ușor studenții, personalul și întreaga profesie veterinară pentru un ban câștigat ușor. Ca urmare a acțiunilor
lor tenebroase din ultimele decenii, Cei Trei Mari s-au legat atât de mult de
industria veterinară încât este acum imposibil să știm unde se termină unul și
începe celălalt.
Referințe
Mii de mulțumiri oamenilor buni de la UKRMB pentru toată munca depusă în dezgroparea acestor documente.
- Corespondența dintre Royal Dick School of Veterinary Studies și
Pedigree Master Foods. 1993-2003. Dezvăluit
către UKRMB ca urmare a cererii de liber acces la informații (LAI). Legătură
- Corespondență și contract între
Royal Dick School of Veterinary School și Royal Canin. 2006. Dezvăluit către UKRMB ca urmare a solicitării
LAI. Legătură
- Solicitare LAI de dezvăluire de
la Universitatea din Liverpool. 2006. Dezvăluit către UKRMB. Legătură
- Solicitare LAI de dezvăluire de
la Universitatea Bristol. 2005. Dezvăluit
către UKRMB. Legătură
- Solicitare LAI de dezvăluire de
la Universitatea Bristol. 2007. Dezvăluit
către UKRMB. Legătură
- Memorandum de înțelegere și
facturi între Hill's Pet Nutrition și Universitatea din Sydney. 2013. Dezvăluit către Raw Meaty Bones. Legătură
- Acord între Hill's Pet Nutrition
și Universitatea din Melbourne. 2017-19. Dezvăluit către Raw Meaty Bones. Legătură
- Acord între
Hill's Pet Nutrition și Universitatea din Melbourne. 2017-19. Dezvăluit către Raw Meaty Bones. Legătură
***
Articolul original se găsește aici:
https://www.allaboutdogfood.co.uk/articles/has-your-vet-been-brainwashed
***
Articolul tradus se găsește şi aici, sub formă de PDF: https://drive.google.com/file/d/1WZft6ckhOe72nCKcAZ88hn82bVqvEKg5/view?usp=sharing
***
David Jackson este creatorul și forța motrice a
site-ului despre alimentele pentru câini.
Iubitor al câinilor și dedicat domeniului hranei lor, este expert în nutriție canină și a lucrat în industria alimentelor pentru aceștia. A început munca la site în anul 2011, vrând
să deschidă ochii oamenilor, pentru ca aceștia să nu mai privească resemnați
cum animalele lor se îmbolnăvesc de pe urma alimentelor consumate, ci să fie în
măsură să afle dacă o hrană e bună sau nu.
Astfel, el a decis să rupă orice legătură cu industria și să pornească
lupta pe cont propriu. În momentul de față site-ul AADF are evaluate peste 2.300 de alimente pentru câini (incluzând
diferite sortimente/varietăți ale unor produse). El este vizitat lunar de peste 200.000 de
persoane, din 150 de țări.
David a suspectat mereu existența unei influențe
nefaste asupra educației veterinarilor din partea marilor nume ale industriei
alimentelor pentru animalele de companie (Mars, Nestlé și
Colgate-Palmolive). Intrat în posesia
unor informații care i-au confirmat suspiciunile, el a scris articolul de față.
Articolul face referire la alte două articole mai
vechi ale autorului, ale căror traduceri sunt și ele disponibile.
Primul, „Dominația
în industria alimentelor pentru animalelor de companie - Cele Trei Mari corporații” arată cum greii domeniului, amintiți mai sus, pun profiturile
mai presus de sănătatea animalelor, prin produsele de calitate foarte proastă
pe care, prin reclamă neîncetată, le vând celor neavizați. Traducerea articolului se găsește aici: https://drive.google.com/file/d/12uvByE1kKAKkU_cUGUc5CEKEXoweMr2L/view?usp=sharing
Cel de al doilea, „Dietele cu prescripție medicală” arată modul în care alimente de
calitate foarte proastă, cu efecte negative pe termen lung asupra sănătății
animalelor, sunt prezentate ca alimente medicinale, singurele capabile să
trateze o serie de boli. Și aceste
alimente sunt produse de aceleași nume mari ale industriei și promovate prin aceleași mijloace în afara eticii: dezinformarea
veterinarului şi ispitirea lui prin bani. Traducerea articolului se găsește aici: https://drive.google.com/file/d/1Z9EThAp8Z1en7yd-emTo1MzpySATUY6L/view?usp=sharing
Site-ul All About Dog Food se găsește aici: https://www.allaboutdogfood.co.uk/
De interes imediat ar putea fi catalogul de produse
al site-ului, aflat la adresa: https://www.allaboutdogfood.co.uk/the-dog-food-directory